Icoana Maica Domnului din Vladimir

Această icoană reinterpretează faimosul prototip bizantin al Eleusei (tandreţei), cunoscut în spaţiul slav drept Maica Domnului din Vladimir. Compunerea urmăreşte gestul de afecţiune dintre Pruncul Hristos şi Născătoarea de Dumnezeu, redat ici printr-un fin basorelief obţinut prin electroformare – procedeu care asigură precizia micro-detaliilor şi o textură subtil granulată a fondului argintat.

Ferecătura placată cu argint delimitează câmpul sacru cu volute vegetale de tip palaiolog, în timp ce cele patru cristale aşezate în colţuri adaugă accente cromatice şi reiau, simbolic, tematica jertfei. Deasupra chipurilor, o aureolă aurită în formă de raze concentrice amplifică efectul de luminiscenţă şi evocă stiharul aurifer al icoanelor ruseşti din secolele XVI–XVII.

Chipurile Maicii şi ale Pruncului sunt pictate în ulei, tehnică ce conferă carnaţiilor supleţe şi profunzime, contrastând armonios cu culoarea de argint a rizei. Modelajul ochilor şi al nasurilor respectă canonul bizantin, dar introduce nuanţe calde de ocru şi umbră arsă, specifice şcolii moscovite târzii.

Întregul ansamblu este montat într-o ramă-casetă din stejar tonifiat, articulată cu balamale discrete, astfel încât icoana poate fi expusă sau protejată după nevoia de cult. Profilul ramelor multiple şi patina închisă a lemnului generează un contrast elegant cu argintul, subliniind caracterul de obiect sacru portabil, potrivit atât unei colecţii de artă, cât şi colţului de rugăciune personală.

Prin sinteza materialelor nobile – argint, aur, lemn de esenţă tare – şi rigoarea pictatului în stil bizantin, această piesă de mici dimensiuni transmite, într-un registru condensat, frumuseţea teologică şi rafinamentul estetic al icoanelor de tradiţie Vladimiriană.