Icoana Sfânta Mahramă a Domnului

Această compoziție tridimensională se impune printr-un echilibru remarcabil între tehnica de atelier și sacralitatea formei. Executată prin electroformare — un proces de depunere metalică de înaltă precizie, utilizat în arte decorative și în manufactura obiectelor liturgice de prestigiu — piesa transpune chipul iconic al Mântuitorului într-un registru de o forță vizuală rar întâlnită în lucrările contemporane de inspirație bizantină.

Nimbul, tratat cu aur și încrustat cu zeci de cristale Bohemia, sugerează o aură de tip mandorla miniaturizată, înrudind piesa cu portretele enkolpion din perioada paleologă. Volumetria feței și tratarea expresiei se apropie mai mult de școala sculpturală occidentală decât de tradiția bizantină strictă, ceea ce conferă lucrării o dublă apartenență: spirituală și estetică.

Colțurile ramei sunt decorate cu elemente florale în relief, alternând aurul patinat cu monturi de cristal. Fundalul de catifea grena și rama de stejar închis sugerează o prezentare curatorială, pregătită pentru expunere muzeală sau colecție privată de rang superior.

Este o piesă care, într-un context de licitație internațională, ar sta în proximitatea unor icoane rusești de atelier imperial, deși abordarea este clar contemporană. Din punct de vedere tehnic, se situează în apropierea obiectelor realizate prin galvanoplastie în stilul K. Fabergé, adaptate aici pentru o retorică ortodoxă monumentală.